Luand-o de la capat, LoVegan e un loc in care poti gasi mancare exclusiv vegetariana si raw vegan si in care poti executa cel putin urmatoarele operatii:
1. sa te asezi la una din cele doua masute, sa alegi ceva din meniu, sa ceri explicatii si apoi sa mananci ce ai ales. Adica un fel de mic, mic bistrou.
2. sa iei la pachet entitatile descrise la punctul anterior, plus altele cateva care sunt deja impachetate si expuse intr-un galantar, cum ar fi ceaiuri si diverse dulciuri facute de catre ei. Take-away, adica.
3. sa ceri ca cele de mai sus sa iti fie trimise acasa sau in alta parte, dupa ce sunt gata. Poti avea conversatia respectiva si la telefon, fara sa mai ajungi in Piata Romana. Acesta este cateringul.
4. sa iei tramvaiul si sa mergi la o adresa pe care ti-o spun cei de la LoVegan si sa asculti ce spun niste oameni priceputi in ale nutritiei, gastronomiei si altor catorva lucruri, alaturi de altii care fac la fel, si apoi, sub indrumarea lor, sa te apuci sa pregatesti ceea ce facea obiectul explicatiilor amintite mai sus, in speranta ca va iesi ceva sanatos (garantat) si cat de cat bun la gust, ca sa poti repeta, apoi, aceasta experienta si acasa si sa-i convingi si pe altii ca ar fi bine sa faca la fel. Aceasta se numeste Academia Vie, iar grupurile de invatacei formeaza atelierele de studiu.
LoVegan e pus(a) la subsolul cladirii din Piata Romana care e pe coltul unde se intersecteaza Lascar Catargiu cu bulevardul Dacia. Ca o ironie amara, casa cu LoVeganul ei de la subsol e acoperita de doua panouri gigantice si hidoase pentru centrul centrului Bucurestiului cu reclame la McDonald’s. Asadar, daca nu citesti Restograful sau daca nu stii despre LoVegan din alta parte, putine sanse sa ii vezi. Si, chiar daca ii vezi, sigur nu intelegi ce e acolo, pentru ca scrie mic, mic, “LoVegan“, fara nicio alta explicatie. Ca sa nu mai spun ca nu poti intra pe poarta din fata intrarii, ci trebuie sa-ti pui serios inteligenta la contributie ca sa trebuie sa intri pe poarta mai indepartata de pe Lascar Catargiu. Si, daca tot v-ati pus inteligenta pe “on”, veti observa un mic joc de cuvinte legat de numele localului. Daca priviti literele lui LoVegan grupate altfel, veti vedea noi semnificatii: lo(ve)gan, love gan, love vegan.
Odata intrat in subsolul LoVegan, incepe sa-ti placa. Locul e stramt, dupa cum am spus. La intrare au o mica tejghea cu cateva prajituri, dulciuri ambalate si ceaiuri. In fata au o mica bucatarie, deschisa, cu o tejghea in fata, la care am vazut ca le place clientilor sa stea, ca sa poata vorbi cu bucatarii care le explica pe indelete ce si de ce mananca. Mai in spate e o salita de vreo patru metri patrati in care sunt doua mese mici si inghesuite, cu cate doua scaune fiecare. Cineva care sufera de claustrofobie nu cred ca are alta solutie decat sa stea afara, in curte, pe bordura, si sa-i aduca cineva mancarea acolo.
Meniul de la LoVegan e scurt, nici nu ar putea fi altfel. Au antreuri, salate, feluri principale, deserturi si bauturi vegetariene si raw vegan. Sigur, cand vorbesti despre gusturi, nu trebuie sa compari ce nu se poate compara. Nu stiu daca as putea manca in fiecare zi numai asta – desi tare as vrea – insa am mancat tot ce mi-au dat la LoVegan, si unele chiar mi-au placut. Deserturile, in special, sunt bune, nu ai baga de seama ce mananci daca nu ai sti unde esti.
Serviciul a fost tot timpul cu zambetul pe buze, relaxat, dezinvolt si sincer. Si sunt vorbaresti, dornici sa te lumineze si sa te vindece de toate relele. Si in celelalte localuri cu bucatarie vegetariana si raw vegan din Bucuresti am vazut tot felul de fapturi incantatoare. Pare sa fie o legatura, cu certitudine! Oare chiar si eu as putea deveni mai putin nesuferit daca voi manca zilnic frunze si ceaiuri? Preturile nu stiu cu ce pot sa fie comparate. O masa completa la LoVegan, dupa care sa pleci cu burta plina, te costa pana in 100 de lei. Clienti erau. Vorbind in cifre, pot spune ca LoVegan era ocupat in proportie de 65.63% de catre cei cinci clienti si un sfert.
LoVegan e, inainte de toate, ca si celelalte cateva localuri asemanatoare din Bucuresti, un loc pentru oameni civilizati si pentru aspirantii la acest statut. Interlopii cu burtile mari nici nu ar incapea pe usa ingusta si ar stranuta de la lipsa fumului de tigara si a mirosului de carne. Sper sa le mearga bine celor de la LoVegan si sa se mute de acolo intr-o casa cu curte si cu gradina, ca sa nu se mai simta nimeni discriminat.
