Provenind dintr-o familie de mari bucatari, bunica paterna Caterina,bucatareasa pentru o perioada lunga la familia Arnone, nobili din Cosenza si fratele bunicului Arnaldo bucatarul preferat al lui Benito Mussolini in calatoriile lui Calabrese, dar si mama Francesca si matusile Clorinda si Rosalba, au stiut sa transmita dragostea pentru bucataria simpla si adevarata a zonei, plina de arome si prospetime, o bucatarie facuta din ingrediente sarace transformate in preparate nobile si gusturi inegalabile.
Era septembrie 1976 cand se transfera la Roma, pentru a incepe cursurile de psihologie la universitatea “La Sapienza”. Da, avea numai 16 ani si jumatate, dar datorita mamei sale care l-a tinut langa ea in perioada copilariei, ea fiind directoarea unei scoli, Antonio a inceput scoala la varsta de 5 ani si jumatate direct in clasa a 3-a primara. Totodata fiind un spirit independent, decide ca, in afara activitatii de speaker radiofonic si alte activitati muzicale, era momentul de a merge sa lucreze intr-un restaurant… cu dorinta de a-l egala pe marele Escoffier… Intalnirea cu marele Chef “Pippo Todini”, maestrul preparatelor marine, i-a schimbat gusturile, de la bucataria pseudo-franceza la cea mediteraneana , fiind mai adevarata si mai intensa.
Dar viata iti rezerva mereu surprize; ultimul local, unde a lucrat Antonio ca chef in 1982, i-a spulberat toate visurile unei mari bucatarii; proprietarii nu lasau spatiu pentru calitate si poate si pentru motivele unei vieti foarte sacrificate, Antonio decide sa lase bucataria si sa schimbe profesia.
Incepe o viata cu multe calatorii si experiente pentru o agentie Romana care ii permite sa viziteze 20 de natiuni: de la Cuba la Thailanda , de la Kenia la Togo, de la Spania la Seychelles, de la Republica Dominicana la… Romania! Unde ajunge cu un contract de 6 luni pentru o agentie de moda si aici… se schimba totul! Antonio se indragosteste de Timisoara si decide ca a ajuns momentul de a se opri si din momentul in care in fiecare seara acasa la Antonio si Dana erau cel putin 10 oaspeti, prieteni italieni, un drag amic Giovanni ii propune deschiderea unui restaurant… si incepe aventura. In 1991 deschide “Pozzo dei Desideri”, restaurantul ia numele unui local din Italia unde facuse chiar Antonio deschiderea cu un alt chef, “Attilio Goffredo”, dupa 1982, si unde rolul lui Antonio era cel de a aduce noi experiente culinare din calatoriile sale.
Din 1991 pana astazi s-au intamplat multe lucruri, au aparut multe ocazii profesionale foarte importante, care au determinat cresterea profesionala a lui Antonio.
In 1997 intoarcerea lui Antonio in Italia pentru a relua bucataria “un pic mai in serios “, implicand frecventarea bucatariilor italiene de top, cum ar fi restaurantele : Da Mattia, San Benedetto del Tronto, restaurantul “da Lorenzo”, Forte dei Marmi, restaurantul “Da Cognini”, San Benedetto del Tronto, hotel Relais “La Locanda di Alia”, Castrovillar, frecventarea cursurilor de specializare la Institutul Etoile din Chioggia si la Cast Alimenti din Brescia.
Din 2005 a inceput sa intre in contact cu cei mai buni bucatari italieni, de la Luciano Tona la Roberto Carcangiu,de la Gualtiero Marchesi la Michele D’Agostino. Intrarea ca si membru la asociatia Euro Toques Italia si totodata experienta castigata la institutul ‘Alma’ Colorno (Parma).
Astazi, bucataria lui Antonio e o bucatarie “concreta, de gust fara excese si fara vointa de a uimi cu forme ciudate sau arhitecturi gastronomice care ar putea perturba gustul retetei”. Pentru Antonio simplicitatea este sinonimul elegantei si al bunului gust, concertul creat din ingredientele oricarui preparat trebuie sa rezulte placere fara nici un compromis.
In aceasta noua aventura “Gioiosa“ (la Osteria Gioia) Antonio are cel mai valid ajutor din viata sa; in bucatarie o are pe Daniela, sotia sa cu care acum 21 de ani reprezentau primul “Pozzo dei Desideri “… si istoria se repeta…
