Dar, ca sa o luam in ordine: Iconic pare sa fie numele oficial, iar “Iqonique”, scris prin cateva locuri, un fel de alint. Si mai oficial e « Iconic Food Wine & Design by Camelia Sucu », alcatuit dupa cum urmeaza: o foarte frumoasa vila interbelica, in una dintre cele mai elegante locuri din Bucuresti, pe Aleea Alexandru, bine intretinuta in exterior si scump renovata in interior. Acolo doamna Camelia Sucu a decis asa: intri mai intai intr-o camera foarte mare, facuta, fara indoiala, dintr-un hol impunator, o camera mare minus un zid despartitor. Acolo si in alte camere mai mici, cat mai putin despartite de restul spatiului, de altfel, sunt tot felul de obiecte, in special mic mobilier de ambianta si decoratiunui interioare in piese unice, nu in ansambluri. Mi se pare ca am vazut si niste haine, dar nu bag mana in foc. Oricum, sunt lucruri neobisnuite, cu design unicat si surprinzator, rar vazute in alte locuri, chiar si in casele oamenilor bogati, cu forme si asocieri din acelea care fac pe femeile care stiu despre ce vorbim acum sa lesine de emotie, nu inainte de a duce mana instinctiv catre cartea de credit si de a pronunta cuvantul « arta », in cadere… Probabil ca de aceea multe dintre ele nu ajung pana in urmatoarea camera, in dreapta, spre strada, unde e restaurantul propriu-zis, cu cateva mese si cu multe alte lucruri ca acelea despre care tocmai am scris. Asa ca am avut o masa linistita, fara sa ne deranjeze nimeni de la venire pana la plecare. Jos, la subsol, sunt alte camere cu mese si un mic salon de vinuri, foarte elegant mobilate si decorate si ele. Si mai surprinzator in tot acest peisaj de revista erau hainele noastre de iarna, de la un mic magazin de la Unirea, care au stat tot timpul langa noi, pe scaune, intr-un fel de impreunare simbolica a mundanului cu sublimul. Poate ca facea parte din concept si trebuia sa ne transmita ceva subliminal, nu stiu ce sa zic…
Apoi partea cu mancarea de la Iconic: acolo e un scurt meniu, cu diverse sandviciuri si salate si foarte multe sucuri de fructe, facute de ei. In sectiunea nefemeiasca a meniului scria doar ca putem lua « inspiratia bucatarului » din ziua respectiva. Noi am prins ziua in care bucatarul de la Iconic a avut revelatia pieptului de pui la gratar, a muschiului de vita la gratar si a supei crema de ciuperci. Le-am luat pe toate. Supa crema de ciuperci a fost chiar buna, painea la fel. Pe « muschiul de vita cu sos Porto » era sosul din poza, inspirat, fara indoiala, de ceva ce bucatarul a descoperit intr-un borcan ascuns printre rafturile de la Mega Image. Pieptul de pui la gratar semana cu un piept de pui pus pe un gratar si apoi direct in farfuria noastra. Legumele sote au fost bune si au contribuit, impreuna cu supa si cu painea, la ridicarea semnificativa a notei pe care am pus-o la mancare.
Serviciul a fost bun, cu un chelner foarte politicos, rapid, cu o infatisare de om civilizat. I-am atribuit lui inspiratia de moment cu paltoanele noastre printre farfurii, de aceea nu vedeti nota maxima la servicii.
Preturile nu sunt asa cum te-ai astepta sa fie la Iconic, cele trei inspiratii scotand din buzunarele noastre nu mai mult de 100 de lei impreuna.
Asadar, daca vi se face pofta de un piept de pui la gratar, il puteti savura intr-un decor de film pe Aleea Alexandru, simtindu-va pentru o ora ca un milionar care savureaza un piept de pui la gratar in una dintre marile lui case de la Paris, Londra sau Milano. De ce gasesti (o astfel de) mancare calda la Iconic, si nu un foie gras, o terina, un caviar sau cine stie ce alte lucruri fine, care mai au si avantajul de a putea fi scoase direct din cutie si de a nu face fum si miros de carne fripta in sanctuarul doamnei Sucu, noi nu am stiut sa spunem. Poate ca vor sa-l concureze direct pe vecinul de la Select, de peste drum, si sa-l scoata de pe piata, cine stie…
(poza e de pe www.deviantart.com)
*
