Coborand prin portile Cetatii, dupa o incursiune intre trecut si prezent, plasmate intr-un echilibru inechivoc in jurul bastionului Alba Carolina mitica cetate albaiuliana, cu pasi mici si parca coplesiti gasim aproape de prima poarta a cetatii aceasta mica dar eleganta vila. Amabilitatea gazdelor si dorinta lor de a te simti in orice moment comod, invaluiti in mrejele aromelor si a muzicii deosebite, oricare bun gurmand s-ar bucura din plin de o meritata vizita la “Vila Preciosa”.
In ciuda aparentelor, de restaurant pretentios si pregatit doar pentru cei cu buzunarele pline, restaurantul Vila Preciosa creeaza o atmosfera in care graba nu-si are locul. Aici totul respira liniste, eleganta si o curioasa armonie si bun gust, intr-un cuvant si nu pe degeaba spus “Preciosa” (chiar daca eu personal preferam “Pretioasa”).
Bucataria internationala cu nuante originale ale bucatarului sef, cu respect pentru munca bine facuta si dragoste pentru gatit, te invita sa rasfoiesti curios meniul bogat dar bine gandit al restaurantului. Greu te poti decide intre tot ceea ce imaginea virtuala a mancarurilor bine explicate si imaginatia unui stomac flamand poate incropi, dar daca nu vreti sa ganditi prea mult, sugestiile sefului pot fi de un autentic ajutor si sigura recompensa. Aici ar fi de exemplu, medalioanele de porc in sos de salvie (secretul un vin alb sec … nu stiu de unde si carnea facuta exact in punctul optim), sau inghetata la cuptor cu sos de fructe de padure… da, da, ati auzit bine, inghetata la cuptor… exceptional!! Dar fara s -o lungesc prea mult, ca vorba lui Creanga, “vorba multa saracia omului”, va enumar doar cateva dintre bucatele pe care le-am putut degusta… mmhhhhh.
Primul fel un muschiulet de vita crud, bine maturat, imbogatit cu fulgi de parmezan si niste rucula (faimosul carpaccio dar facut de ei…ole!), salata “Preciosa” (ciuperci pletorus facute la gratar exact cat sa ti se topeasca in gura cu cateva foi de rucula… eu cred ca aici ar fi putut sa puna un amestec de salate de diferite soiuri, iar rosiile, foarte bune de altfel, ar fi trebuit taiate diferit si cu ceva mirodenii… ma rog, cred eu, si apoi doar n-o fi totul perfect). De felul doi in schimb aproape n-am ce sa reprosez, muschuiletul de vita julian cu sos de hribi minunat, iar muschiuletul de porc umplut cu cascaval si bacon afumat imbogatit cu un sos delicat (banuiesc ca de vin rosu si ceva cognac) si niste cartofi aurii deliciosi, ne-au provocat la un alt pahar de vin. Apropo, au o bogata selectie de vinuri, iar vinul casei pe care l-am putut degusta, un vin tanar si foarte corect, se servea si la pahar. Una peste alta, am mancat bine, fara ca buzunarele noastre sa sufere o contradictie cu gusturile satisfacute, adica am mancat bine pentru niste preturi juste, un serviciu corect si amabil. In total, o masa pentru trei persoane cu desert si cafea, plus o “tuica veritabila” din partea casei, oferita cu caldura, ajunge undeva pe la 200 de lei. In concluzie, daca va aflati in Alba Iulia si timpul va permite, n-ar fi rau sa aflati chiar dumneavoastra singuri, daca n-am scris cumva sub semnul subiectivismului primului “paharut” de tuica oferit de ospatarita simpatica si vesela.
Nos expectare et videre!!!
