Legende Italiene la Bucuresti
Practica
mi-a aratat ca nu trebuie sa ma astept de la o degustare sa urmeze un model anume. La unele am fost invitat sa dau puncte (culoare, nas, gust, postgust) la altele am fost incurajat sa descopar aromele exotice, misterioase, la altele am fost bucuros sa stau de vorba amical cu mesenii si sa ne lasam in voia conversatiei pana tarziu. Peste tot, voie buna, vorbe de duh, joie de vivre.
Joi seara (7 martie) m-am dus la un eveniment organizat de Vinul.ro si un importator de vinuri, Nelsand. Gazda a fost noul hotel Marshall, de pe Dorobanti (de langa una din cele mai bune cofetarii din Bucuresti, Dolce Principessa). La etajul 5 se afla Restaurant Danielli, acolo unde am fost indrumat. Pentru cei care vor detalii, vinurile au fost marci celebre din San Pancrazio si Santa Sofia, si anume:
Ripasso Valpolicella, Santa Sofia 2009
Chianti Classico, San Pancrazio 2008
Predaia Cabernet Sauvignon, Santa Sofia 2003
Chianti Classico Riserva, San Pancrazio 2008
Arleo Rosso del Veronese, Santa Sofia 2005
Tomasso Merlot, San Pancrazio 2008
Amarone della Valpolicella Classico, Santa Sofia 2007
Se stie ca, in materie de vinuri, gusturile personale conteaza mult, iar mie mi-au placut cel mai tare Predaia si Ripasso, ambele de la Santa Sofia – o sa le caut prin magazinele mele preferate de vinuri. Obiectiv vorbind, toate au fost foarte bune, de peste 80 de puncte, daca ar fi sa le dau note (din 100).
Spre deosebire de alte evenimente, in care vinul este in central atentiei si, intre diferite soiuri iei anumite gustari care iti tin papilele apte de degustare, de data asta organizatorii s-au gandit sa ne ofere o masa in toata regula. Adica antreuri, fel principal si desert. Totul a fost foarte bun, iar felul principal ales de cei mai multi meseni a fost muschi de vita pe piatra incinsa, ceea ce ne-a facut sa primim niste babetici imense, sa nu sara sosul pe noi (vezi foto). Intre felurile de mancare primeam mostre de vin din soiurile mentionate mai sus si puteam scrie impresii pe o foaie, fara sa dam note. Cel putin asa am crezut si asa am facut, pentru ca nu am primit instructiuni. Am fost serviti cu feluri de mancare potrivite pentru vinurile rosii degustate, daca lasam desertul la o parte. Riscul unui asemenea demers este insa ca mancarea ajunge sa concureze vinul, daca organizatorii nu sunt suficient de activi, astfel incat sa tina participantii in priza.
Ce a lipsit evenimentului de joi a fost o facilitare pe masura: a inceput cu intarziere de 40 de minute, pe care am fost nevoiti sa o suportam pentru ca nu venisera jumatate dintre invitati (pana la urma, sala a fost pe trei sferturi plina, poate din cauza meciului Stelei cu Chelsea – nu inteleg insa de ce cei care sunt punctuali trebuie sa dea din timpul lor, pentru ca cei care intarzie oricum isi asuma ca ajung dupa incepere); maestrul de ceremonii a stiut prea putin sa lege povestea vinurilor de mancare si sa faca atmosfera, iar comunicarea generala a organizatorilor cu invitatii a fost mai degraba timida.
Asadar, eforturile laudabile depuse pentru aducerea oaspetilor, a reprezentantilor caselor de vinuri si pentru a face un eveniment major pana la urma ar fi fost de completat cu cele pentru pregatirea prezentatorilor, astfel incat sa nu fie nimic lasat la voia intamplarii. Cum ar fi daca vinificatoarii nu ar da atentie la toate detaliile? Nu am mai avea ce vinuri sa mai povestim. (CG)
*
