In fata, unde e cafeneaua, pe holul galeriei, au si produse alimentare aduse din Spania, expuse la vanzare, intr-un fel de « delicateria », cum anunta ei la intrare, dar cred ca lumea le ia drept decor, pentru ca nu arata deloc a magazin din care sa le si cumperi, din cauza lipsei spatiului.
La Rambla e al unei familii care a locuit 13 ani in Spania, nu stiu daca chiar in domeniul acesta, al restaurantelor, insa am inteles ca partea femeiasca a cuplului a gatit mult acolo si asta si face aici. Asadar, nevasta se ocupa de bucatarie, si o face bine, barbatul de sala si de clienti, si o face prost.
Bucataria e spaniola, dupa cum am spus, meniul e bine gandit, nu e lung, si are cam ce te-ai astepta sa gasesti intr-un restaurant cu specific spaniol. Noi am luat o salata de anghinare (cred), foarte buna; un fel de anchois, peste care cred ca au mai pus ceva otet inainte de a-l aduce, peste cel in care era deja marinat; salata de caracatita cu cartofi foarte buna, un platou cu fructe de mare pane destul de proaste, au ramas nemancate; nici sepiile nu au fost prea bune, au ramas si acelea in farfurie, mai ales ca asteptam doua feluri de paella. Crevetii au fost bunicei, gazpacho a primit numai laude. Paella cu legume a fost buna, cea cu carne si cu ficat de gasca a fost foarte buna, probabil ca cel mai bun lucru de la La Rambla, din cate am inteles si de la cei de acolo, de altfel. Ulei in exces in toate, inutil de multe ori. Deserturile au fost foarte bune: o tarta cu mere si cu inghetata de vanilie, cu unt de calitate, si un desert din partea lor, cu o crema de branza de capra, nuci, fructe, dulceata si paine prajita – foarte bun, dupa cum am spus, insa pe care toti cei de la masa l-am fi preferat la aperitiv.
Serviciul i-a cam deranjat pe unii dintre noi. Patronul a tinut sa ne serveasca, probabil pentru ca eram cinci. A fost cam smucit, nemultumit, cu greu isi putea stapani nervii, tonul ridicat tot timpul. Pe mine nu m-a deranjat, eu prefer intotdeauna pe cei naturali si dezinvolti, chiar si cand sunt nervosi, celor care fac teatru si circ, insa ceilalti nu prea au gustat asta.
Clienti am vazut destui, chiar daca o masa de pranz risca sa se intinda pe doua ore, cum s-a intamplat la noi, si nu stiu cati isi pot permite asa ceva. Probabil ca si preturile scazute si-au spus cuvantul. Pe noi ne-a costat 365 de lei tot ce se vede in poza, si cu o sticla de vin excelent pe deasupra.
Ca de obicei in restaurantele din Bucuresti, nici la La Rambla nu gasesti mai nimic fara carne si, cu atat mai putin, de post. Asadar, daca sunteti cu teama de Cele Sfinte, sau vreti sa aratati mai bine decat e realist posibil, ocoliti La Rambla pana la Paste, cel putin. Daca nu, mergeti sa mancati in exces, pentru ca e (inca ?) ieftin si merita.
(La Rambla e o strada cunoscuta in Barcelona, probabil cea mai faimoasa. Pozele sunt de pe www.deviantart.com.)
