Din punct de vedere al locatiei, pentru mine este locul ideal pentru a intrerupe plimbarea spre a gusta ceva din gastronomia fina sau, de ce nu, doar pentru a ma rasfata cu “un dulce”.
Situat la rascrucea strazilor dr. Clunet si dr. Robert Koch (in apropiere de biserica Sf. Elefterie) restaurantul este destul de ferit de forfota obositoare a masinilor “nervoase” si este gazduit de o casa veche (cum era previzibil) care nu a suferit mari transformari. Puteti alege sa stati afara, sub umbrele, numai ca ochii nu se vor putea desfata cu vreo gradinita cu flori (desi locul este impodobit cu cateva plante, in ghivece) sau cu o parte din arhitectura zonei (din cauza gardului inalt si opac). Multumiti vor fi cei care doresc sa stea departe de privirile curioase ale trecatorilor sau/si cei care nu suporta aerul conditionat.
Asezati la masa aveti de ales (pentru inceput) dintre cateva antreuri apetisante, vesel “colorate”, cum ar fi salata cu ficatei de pasare. Va intrebati unde-i culoarea? Ficateii calzi sunt asezati pe o portie de salata verde (diferite tipuri de salata) iar peste ei se gaseste un sos aromat, dulce-codimentat, gelatinos, amestecat cu mici cuburi de morcov. La drept vorbind, daca aflam din meniu ca sosul este condimentat as fi ales altceva. Dar am trecut peste acest amanunt pentru ca am nimerit o mancare gustoasa, lejera si destul de mare ca sa-mi potoleasca pofta de mancare; in sensul acesta, recunosc, m-au ajutat si chiflele pufoase si caldute (acoperite in servet). Nici nu a costat mult: doar 19 lei.
Sunt multe de incercat din gama antreurilor; puteti fi serviti cu salata cu somon afumat si branza de capra. Am inteles ca branza (care inainte o puteati primi prajita intr-un invelis auriu – pacat ca nu mai e in meniu!) se aseaza intre doua felii de sfecla. Pentru mine combinatia e chiar interesanta, nu numai pentru papilele gustative ci si pentru retina sensibila.
De se intampla sa nu fiti in bani, dar aveti de stat mai mult pe la birou, puteti incerca “oferta rapida pentru pranz”; depaseste cu putin pretul unui aperitiv, adica nu veti achita mult in plus: 24 lei.
In zilele insorite si blande ale toamnei ma gandesc ca s-ar putea sa va opriti asupra unei alte mancari usoare, caz in care puteti incerca din variantele de peste: somon, Dorada, lup de mare, creveti. Crustaceele sunt mai fitoase (ca intotdeauna) si va costa 69 lei dar va puteti limita la fileul de salau crocant care se opreste la 31 lei.
Pentru aceia dintre voi care nu va puteti ridica de la masa pana nu gustati o bucata de carnita mai consistenta (sau o halca sanatoasa) va spun ca meniul este chiar generos. Daca stiti ca puiul, curcanul, rata sau “cocosul pitic” (parca-l si vad fugind cu penele pe el, inca) nu va satura foamea, puteti opta pentru traditionalul porc (caramelizat de data aceasta), mielul confiat (“deliciul sultanului”) ori muschiul de vita in crusta de branza. Din toate aceste variante apetisante – numite de baza – mi-a atras atentia (si voi incerca data viitoare) foie gras-ul cu piure de telina si sos de mure, chiar daca banuiesc ca la final va trebui sa ma “dreg” cu un ceai verde (sa mai scap de grasimi si de oxidare!). Curiozitatea aceasta ma va costa 69 lei in timp ce restul se afla mult sub acest barem; preturile felurilor de baza (cu carne) incep de la 25 lei.
Cand ajungeti la Museum nu merita sa plecati fara sa incercati desertul (sau macar desertul). Le-am incercat aproape pe toate dar de cele mai multe ori m-am oprit asupra tartei calde cu mere, inghetata si scortisoara. Este pur si simplu DELICIOASA si costa numai 12 lei, de fapt ca orice alt desert propus aici.
La modul general, Museum este un restaurant unde v-ati putea simti bine: gasiti mancare fina, liniste, curatenie, bucatari iscusiti. Nici ospatarii nu sunt mai prejos: sunt atenti la clienti si prind repede chiar si glumele; destul de des nimeresc in tura unei ospatarite, tinara si vigilenta, care alearga de colo-colo (precum o veverita) si niciodata nu-si pierde zambetul de pe fata.
Ce nu mi-a placut niciodata a fost finisajul peretilor interiori. Am observat, insa, ca s-a incercat o remediere pe linia aceasta si nu fara oarecare success. S-au pastrat vechile tablouri-portret care acum sunt mai bine puse in evidenta, dupa repozitionarea lor si modificarea iluminatului; pe peretii salonului de nefumatori se gasesc mici tablouri cu imagini din vremea Micului Paris.
Finisajului exterior a ramas fara atentia necesara (pe care meniul a primit-o). Din cate mi-am dat seama, vechea infatisare a fost improspatata doar cu vopsea, nereusindu-se schimbarea aspectului batranicios care, inca, se mai intalneste in cartierul select numit Cotroceni.
