Asadar, fiind chiar langa locul in care acest brainstorming a avut loc, am mers la London House Pub, aflat pe bulevardul principal, bulevardul cu castani pe care il stie orice bucurestean care merge cu masina prin Ploiesti, acela care duce de la Gara catre centru. E o zona frumoasa, cu multi copaci batrani de o parte si de alta, un bulevard pe care cladirile nu sunt puse chiar pe margine, ci sunt mult in spate, dupa niste benzi cu multe spatii verzi. London House e acolo de vreo zece ani, cam la jumatate de kilometru de gara.
Numele localului e justificat, in parte, de conceptul “mansion house”, o casa veche, destul de mare, bine renovata, stil sec. XVIII – XIX, cu foarte mult lemn vechi, ce pare autentic vechi, caramida, vitralii, fier forjat, alama, decoruri cu obiecte vechi si ele, heraldice, poze alb-negru cu trimiteri la cele vechi, carti, fiare de calcat. Mesele si scaunele din lemn mesiv si ele, neacoperite. Tavanul e destul de jos, lumina putina.
Terasa e foarte frumoasa, e mare si facuta din mai multe bucati, unele acoperite. O parte da spre strada, alta e un fel de curte interioara, mai discreta. Multa verdeata si aici, copaci mari, vitralii, picturi murale cu trimiteri medievale si ecleziastice.
Meniul e fafcut dupa cutumele romanesti la London House Pub, adica imens, cu tot ce poate veni cuiva in minte. Multa mancare romaneasca, bucatarie traditionala taraneasca, mai ales, feluri cu nume italienesc, bucatarie internationala. Nu e mancare fina, e multa, desi portiile nu sunt mari si incearca sa le dea o prezentare pretentioasa. Din ce am luat noi, vitelul la ceaun a fost destul de bun, ceva mai bun decat berbecutul, tot la ceaun, insa cam tare; am luat si pastrama de berbecut, aceeasi carne, deci nu prea buna, insa rezonabila; salata cu piept de rata a fost destul de buna, desi nu cine stie ce, insa somonul cu sos de mustar nu a fost bun deloc. Mamaliga nu a fost buna, insa mujdeiul de usturoi a fost excelent, usturoi adevarat si in cantitate indestulatoare.
Preturile de la London House sunt ca la Bucuresti, o masa completa in doi, cu un vin bun, iti scoate pe nesimtite 300 de lei din buzunar daca nu esti pe faza. Poate si de aceea am vazut clienti putini fata de marimea locului. Serviciul apatic, impersonal. Chelneri care se jucau pe telefon, cascau, isi rezolvau problemele lor personale de parca trecuse demult ora inchiderii si nu mai era nimeni in restaurant. Considerau ca daca se ocupa unul singur de noi – si asta s-a si intamplat, un chelner mai tanar care incerca sa faca lucrurile cum trebuie – ceilalti, “veteranii” pot face orice acolo. Nu ca ar fi fost asta o noutate pentru noi…
London House Pub din Ploiesti e, asadar, un restaurant mare si serios, din multe puncte de vedere, foarte bine amenajat, fara surprize pe partea de meniu si de mancare, nici bune, dar nici rele, adica. Pentru Bucurestenii ajunsi acolo poate sa fie o recomandare buna.
