Mi-am dorit neaparat sa imi fac nunta aici, in parcul acesta pe care il cunosc din copilarie, asa ca am reusit (cu greu) sa fac fata costurilor, dar nu am fost incantat de organizare. Nu ti se oferea o atentie speciala de banii pe care ii plateai, ci erai tratat la gramada, cu celelalte nunti, pe fuga, standard, protocolar si fara vreo surpriza placuta. Mancarea a fost ok atunci… doar ok, nimic impresionant. Servirea, la fel, doar ok. Locatia e totusi ceva deosebit!
Recent mi-a picat in mana un pliant de la acest restaurant, care incerca sa-si faca un pic de reclama in aceasta perioada de post, cand nu se fac nunti. Domeniul incearca sa tina bucataria in priza pe parcursul acestor zile neproductive.
Pare ca restauratul incearca sa produca ceva zilele astea, astfel nu se explica de ce ar introduce oferte de pranz, ca la restaurantele de pe marginea soselelor. O supa, felul doi, plus salata… 19.99 lei, pentru livrari, comanda minim 150 lei.
Atmosfera
Am mers intr-o seara saptamana trecuta sa luam cina, dupa o plimbare pe domeniu, invaluit in miresme de toporasi. Mi-a placut extrem atmosfera! Parcul pustiu, intuneric, liniste superba! La parterul palatului palpaia palid o lumina, astfel ca am avut ceva emotii in privinta disponibilitatii restaurantului. Cand am intrat pe usa, mi-am dat seama ca va fi o seara super, sacartaitul usii imese de lemn indroducandu-ne in atmosefera istorica si misterioasa.
Inauntru, liniste si lumina palida. Am stat nedumeriti in holul intunecat, sa ne primeasca cineva, dar cei 3, din probabil 4 angajati prezenti, au trecut prin peisaj, fara sa ne bage in seama. O sala cu un decor destul de rece, dar cu miros de istorie, era plina de mese goale. Una singura ocupata, dar cei 4 clienti aveau sa plece curand, lasandu-ne absolut singuri in intreg palatul.
Parca nici nu mai conta ce aveam sa mancam sau cat aveam sa platim! Parca tot palatul era la dispozitia noastra, iar a cina intr-o astfel de atmosfera, era deja garantia unei seri perfecte, in care muzica, in surdina, se potrivea de minune.
Servirea
Serivirea a fost ok, rapida, cu o fata zambitoare si discreta, care nu ne-a deranjat atmosfera romantica pe care lesne am reusit sa o starnesc. Aparea, ca prin farmec, doar cand mi se golea paharul de vin alb de pe domeniul Stirbey, din podgoria Dragasani. Bun, 85 de lei sticla, dar in meniu erau si vinuri incepand de la 50 de lei.
Am aflat ca nu prea sunt clienti la restaurant, doar ceva-ceva in weekend, si ca in zilele urmatoare se va deschide si terasa. La final, ne-a inmanat un chestionar, sa ne spunem parerea. S-a intors foarte dezamagita sa ne intrebe de ce am bifat la capitolul curatenie doar “acceptabil”. Sotia mea a dat vina pe o musca ce ne-a dat tarcoale toata seara, iar eu pe o balta la toaleta, ce curgea dintr-un calorifer. Dar probabil am fost influentati si de un moment neplacut petrecut aici la nunta noastra.
Mancarea
Restaurantul este unul cu specific romanesc, dar nu unul ordinar, ca sutele de mii de restaurante din Romania! Pe langa preparate traditionale cunoscute, insa bine prezentate , in meniu sunt si preparate pescaresti si vanatoresti foarte interesante. Pestele ar proveni din iazul domeniului, frumos amenajat, alimentat din Lacul Buftea. Dealtfel, domeniul dispune de sere si parcele unde se cultiva legume folosite in acest restaurant, lucru rar intalnit in Romania!
Meniul nu era foarte bogat, avea doar cateva preparate, ceea ce imi da mereu incredere ca restauratul stie ce face, se bazeaza pe ce e mai bun. Am luat o gustare calda, “Domeniul Stirbey”, de doua persoane, 59 de lei. Ficateii in bacon, buni, suculenti, casul pane cam ars, dar bun in interior, painea cam trecuta, carnaciorii gustosi. Parca era mai bine sa nu fi fost feliati, n-ar mai fi fost asa uscati.
Inainte gustasem dintr-o salata cu cozi de raci, pui fript si sos de sardele. Știu ca puiul trebuia sa fie rece, as putea accepta sa fie si de la pranz, dar asta era mult prea uscat, lipsit de gust si batut de vreme. N-am inteteles sosul de sardele, cu o culoare dubiosa si un gust de conserva, dar am apreciat ideea de “fructe de mare” romanesti. Nu a meritat 35 de lei.
Tot ca gustare calda, coltunasii moldovenesti au fost excelenti! Aluatul, gen batiste italiene, era foarte fraged si gustos, iar umplutura de branza si carne se lipea perfect de sosul de smantana si marar. “Platoul Palatul Stirbey”, cu preparate la gratar, nu era prea era cald cand a sosit. Carnaciorii subtiri au fost foarte buni, cu un condiment interesant, care imi scapa. Cred ca era prezent si pe cartofii taranesti, nu la fel de straluciti, parand reîncalziti. Ceafa de porc, pulpa de pui si pieptul de curcan, fara gust, banale, aproape uscate. Coastele de porc nu pareau deloc marinate, cum erau descrise, iar muschiul de vita doar ok, daca treceai de crusta mult prea arsa. Platou de doua persoane, 69 lei.
Desertul a fost de nota 10! Am luat “gogosi ca la Buftea” mai mult de curiozitate, dar am fost impresionat de ce au facut din banala gogoasa romaneasca! Pentru 15 lei am primit destul de multe, 20 de bucati. Deasemenea, tascutele de piersici, excelente, si frumos prezentate.
In concluzie, mancarea ok, dar nu pe masura locatiei, datorita careia preturile nu deranjeaza deloc. Din pacate se vede ca proprietarii se concentreaza pe nunti, mult mai profitabile decat restaurantul, altfel nu inteleg de ce nu au clienti seara de seara. Un nume urias, o locatie perfecta ar trebui sa atraga ca un magnet, dar nu intereseaza pe nimeni sa aduca clineti.
Adresa: Buftea, intersectia strazilor Barbu Stirbey cu Oltului.
