Se poate spune, intr-o oarecare masura, ca +39 e fostul restaurant Malvasia din incinta hotelului Sarroglia, de pe Maria Rosetti, la intersectia cu Vasile Lascar. Totusi, l-am trecut pe +39 ca un restaurant nou pentru ca schimbarile sunt majore: l-au mutat din subsol la etajul I, ceea ce face sa arate cu totul altfel; apoi au adus un bucatar bun, italianul Giovanni Cinquepalmi, fostul chef de la Clubul Diplomatic, despre care am scris de bine.
Dar, ca sa o iau de la capat, e de spus ca Sarroglia e un hotel nou construit, dupa Revolutie, intr-un cartier in care o astfel de arhitectura sta ca o nuca pe un perete. Dar, asa sunt vremurile… Locurile sunt frumoase in jur, e o bucata ramasa aproape intreaga din Bucurestiul vechi, cu case si cu blocuri vechi. Hotelul Sarroglia e modern, spre minimalist, facut dupa gusturile momentrului, cu niste ziduri lasate nefinisate, cu spatii neregulate si combinatii neasteptate. Inainte de a pune restaurantul +39 la etaj aveau acolo un fel de galerie de arta, din care a mai ramas cate ceva, cum ar fi niste sculpturi aproape monumentale in metal si niste tablouri. Au lasat si mesele din subsol, de la fostul Malvasia, insa nu cred ca se va mai duce cineva vreodata acolo sa manance. La mezanin au un fel de bar, prin care trebuie sa treci ca sa ajungi sus, la restaurant. Cu mai putine cuvinte spus, cred ca multi vor aprecia ambianta de la +39, o vor gasi interesanta si speciala.
Meniul lui Ristorante +39 e italienesc, evident, cu trimitere catre bucataria fina italiana, mai degraba. Ristorante +39 se pozitioneaza ca un fine dining, sau, oricum, pe aproape. Meniul e relativ scurt fata de obiceiurile bucurestene, ceea ce e de bine. Mancarea e buna la +39, Giovanni Cinquepalmi e un chef bun si talentat, dupa cum am mai spus, si sunt sigur ca poate face mancare si mai buna decat cea pe care ne-a dat-o noua, in special supa cu creveti, care a fost o simpla supa de bulion, cu niste creveti fierti in ea. Am mai luat orez si paste cu fructe de mare, bune si ele. Caracatita la gratar si tonul rosu au fost bune, de asemenea. Cel mai bun la Ristorante +39, insa, a fost un “extra” pe care Giovanni Cinquepalmi l-a improvizat pe loc, fiindca tocmai venise Radu Rughinis la el cu trufe proaspat culese, dar proaspete-proaspete, foarte bune. A facut repede niste paste cu putin sos alb, peste care a ras o trufa, si ne-a dat sa gustam. Asta a fost foarte bun, dupa cum am spus.
Serviciul a fost bun la Ristorante +39, le-am pus nota maxima, chiar au uitat cate ceva din ce am vorbit cu ei. Clienti putini, dupa cum era de asteptat, Ristorante +39 fiind (re)deschis cu doar cateva zile inainte, adica in februarie 2014. Preturile sunt destul de mici la +39, daca le comparam cu restaurantele mari din centru si din Herastrau, care au aceeasi mancare.
Asadar, Ristorante +39 (prefixul Italiei cand formam numerele de telefon) e unul dintre restaurantele foarte bune dintre cele cu specific italian din Bucuresti si sunt toate sansele ca la o noua vizita, peste cateva saptamani sau luni, sa primeasca nota maxima din partea noastra la mancare. La fel si pentru ambianta, daca il vom vedea plin, sau aproape. Merita macar un drum pana acolo, din orice parte a Bucurestiului ati veni. Mai ales ca veti gusta mai multe decat in alte parti, cu aceiasi bani.
