Restaurantul e destul de mic, insa spatiul pare mult mai generos datorita geamurilor mari care ofera o priveliste panoramica a orasului. Decorul este simplu, clasic, in nuante de bej si maro, scaunele un pic cam uzate. Perdele si draperii maro pot sa inteleg, o fata de masa nu. Altceva decat un alb impecabil mi se pare inacceptabil, doar nu face chef Bontea reclama la detergent degeaba. Trecand peste culoare, ar trebui macar sa nu gasesc firimiturile celor de dinainte.
Am inceput cu o gustare care suna cam asa: vrabioara de vaca Black Angus usor calduta, salata calda de ciuperci de padure, biscuit din parmezan umpluti cu crema de ceapa rosie coapta si otet balsamic, mixt de salata. Nu am primit biscuitele umplut, ci toate cele de mai sus aranjate frumos pe o clatita. A fost foarte bun si asa. Vita gatita chiar mediu, ciupercile aromate, combinatia usoara si foarte reusita. Mi-a placut gustul intens al piperului proaspat macinat mare si al cristalelor de sare prezente in preparat.
Eu nu am comandat supa, asa ca am primit din partea casei o supa crema de verdeturi cu ciuperci, prezentata delicat intr-o ceasca. Foarte buna si aceasta, aerata, cremoasa si cu gust. La fel si consomme-ul din peste, fructe de mare si legume pe care l-am gustat din farfuria celuilalt gurmand de la masa. Ingredientele, in mod special fructele de mare, desi nu de cea mai buna calitate, erau foarte bine gatite, avand textura potrivita. Supa, gustoasa si aromata.
La felul principal, am comandat file de iepure de casa la cuptor, creier de vitel in unt si piper proaspat zdrobit, tartar de mar verde, crema de telina, cartofi presati in mantie de nuca caramelizata, reductie de vin de Porto. Celalalt preparat a fost un duo din prepelita cu muschi de vita si trufe in prosciutto, creveti aromati cu curry si smantana, clatite cu ciuperci, crema de sfecla rosie, porumb tras in unt. Suna un pic incarcat, dar te intriga. Rezultatul insa a fost ghiveciul din fotografie. Si asta e cea mai ingaduitoare imagine, din cel mai flatant unghi posibil.
In primul rand, tartarul meu de mar a ajuns in cealalta farfurie, iar eu am primit la schimb porumbul. Am primit si prosciutto, desi nu era in reteta. Chiar si o friptura de vita. In plus, probabil pentru ca e sezon, am primit un vol-au-vent cu spanac cu usturoi si smantana, dar si spanac sotat cu ceapa si ardei. Din toate astea la un loc, nu se mai intelege mare lucru. Gustul cel mai interesant a fost al cartofilor in crusta de nuca, dar recunosc ca si spanacul bonus a fost bun. Nu inteleg de ce am primit carnea de vita, mai ales ca nu era una dintre cele mai bune bucati. Din nou, mult piper. Bun,dar nu mai salva nimic.
In farfuria de vizavi, lucrurile erau mult mai complicate. Eu zic ca prezentarea asta deja e subiect de psihanaliza. Dar in caz ca aveti vreo nelamurire, asa arata un rulou din prepelita. La fel, a venit cu spanac si o placinta de cartofi. Uitandu-ma in jur, toata lumea a mancat spanac. Nimic impresionant nici aici, ciupercile erau bune, crevetii gatiti corect, muschiul de vita banal.
La desert, am comandat un tortulet cu blat de nuca, mousse de ciocolata in doua culori, inghetata din dovleac cu anason si macaron cu crema de fructe, interesata fiind sa gust inghetata. Din nou, am primit sorbet-ul de portocale rosii din cealalta farfurie, in schimbul careia ghinionistul s-a ales cu inghetata de zmeura chimica. Raspunsul la intrebarea de ce am sorbet in farfurie si nu inghetata de dovleac a fost simplu, pentru ca nu mai au. Tortuletul fara gust, mousse-ul la fel, doar un gust vag de dulce. De macarons nici nu merita sa discutam. E adevarat ca niciodata nu am mancat un desert bun la Belvedere.
Din pacate, asta nu e haute cuisine. Belvedere este un restaurant care imi doresc sa imi placa. Am mancat preparate foarte bune uneori, dar intotdeauna si preparate foarte proaste. Imi amintesc de ultima data o supa crema de ciuperci cu spuma de lapte si bacon crocant incredibil de buna, cu o textura delicata si gust echilibrat. Dar imi amintesc si ca am trimis inapoi la bucatarie felul principal. De data asta, am intrebat cand gateste maestrul Florescu. M-a uimit sa aflu ca era in bucatarie. Asta inseamna ca nu controleaza nimeni preparatele care ies din bucatarie, ca le monteaza pe intuneric sau ca pur si simplu nu le pasa. Nu inteleg care e problema, dar cred ca un bucatar premiat nu ar trebui sa-si asocieze numele cu o asemenea situatie. Sau poate ca proprietarii ar trebui sa repozitioneze restaurantul in asa fel incat calitatea sa fie o certitudine. Belvedere este un restaurant cu preturi mici spre medii, ceea ce ma face sa ma indoiesc ca in bucatarie se gasesc cele mai bune ingrediente. Poate la o viitoare schimbare de meniu. Personalul este atent si amabil, iar desertul l-am primit din partea casei ca o scuza pentru timpul de asteptare, care mie chiar nu mi s-a parut prea mare. Presupun, asadar, ca au bunavointa si isi doresc sincer sa placa.
Adresa: Brasov, Str. Stejerisului nr. 11, Km 2, Drumul Poienii
