Meniul e foarte lung la La Belle Epoque, bucatarie belgiana, in mare, insa si cu tot felul de lucruri din bucataria internationala, cea urbana, ca sa fie pentru toata lumea. Mancarea e corecta, nimic deosebit, facuta ca pentru un restaurant de trafic. Serviciul impersonal, cu niste chelneri tacuti si obositi de la atata efort, pentru ca La Belle Epoque e mai tot timpul plin si cred ca au mai putini ospatari decat ar trebui.
Nu au ventilatie la La Belle Epoque, e un restaurant mai degraba mic, asa ca e aproape irespirabil inauntru. Vara poti sta la una din cele cateva mese de pe trotuar, pe Beller, insa iarna trebuie sa induri fumul gretos dinauntru. Mie mi-a facut o sila teribila statul inauntru la La Belle Epoque, daca nu as fi avut acolo o intalnire de la care nu puteam sa plec, as fi iesit instantaneu. A trebuit sa-mi pun toate hainele la spalat cand am ajuns acasa, si a trebuit sa ma spal si pe cap. Doar pantofii au scapat de masina de spalat, i-am lasat afara, pe balcon. M-as fi simtit nelalocu meu la La Belle Epoque oricum, si fara fum, fiindca mesele sunt foarte inghesuite si trebuie sa “socializezi” senzorial cu toti vecinii, fie ca iti plac sa nu. Insa pentru altii asta e chiar o atractie, sa nu credeti ca nu stiu!
La Belle Epoque e un restaurant de strada, de pasaj, in care cei mai multi vin pentru ca trec prin fata sau pentru ca sunt in apropiere. E mereu plin, dupa cum am spus, cred ca adesea e mai degraba un loc de intalnire decat de mancare. Nu e un restaurant la care sa te te duci pentru cine stie ce delicii gastronomice, toti cei din jur pareau mult mai preocupati de discutii decat de ce aveau in farfurie. Si, evident, nu e un loc in care sa te duci cu copiii. Cu toate acestea, vad adesea pe geam, cand trec prin fata restaurantelor, familii cu copii, unii care abia ajung cu nasul pana la nivelul mesei. Sigur, copiii nu au nicio vina…
(poza lui Kubs-k de pe www.deviantart.com)
