Sole are un bar – lounge, prin care treci la intrare, cand cobori din lift, si restaurantul propriu-zis intr-o sala foarte mare, cu ferestre panoramice pe trei laturi si cu o terasa (sky-terrace) destul de mare si ea, pe partea cu Iancu de Hunedoara. Terasa are si un fel de foisor, pus chiar in varful cladirii, din care poti vedea in jur fara sa te incurce panourile de protectie.
Privelistea e impresionanta, intr-adevar, poate chiar mai spectaculoasa decat cea a lui 18 Lounge, Sole fiind mai in centru si panorama si mai diversificata. Fara indoiala, panorama e “assetul” cel mai important al lui Sole. Amenajarea si decorurile din restaurant sunt austere, destul de impersonale. In mare parte cred ca e de inteles, pentru ca sala aceea trebuie sa se transforme zilnic dintr-un fel de fast-food la pranz, cand puhoiul de corporatisti din cladire si de la cladirile de birouri din jur urca sa manance intr-un sistem de autoservire cu numar limitat de optiuni, sa se transforme, deci, spre seara, intr-un restaurant cu meniu a la carte cu totul diferit, cu pretentii relativ ridicate.
Nu stiu cum e mancarea la pranz, insa e usor de imaginat, pentru ca atunci cand ai constrangeri mari de timp de servire si de buget pe meniu, optiunile nu sunt prea numeroase. Seara, insa, cei de la Sole au pus un meniu din bucataria italiana (pentru ca au un chef care a lucrat mult in acea parte a lumii), cu denumiri si prezentari cu bataie spre gama superioara, cea a restaurantelor de lux. Serviciul, mai ales, e foarte ceremonios, mai mult decat e cazul.
Ce am luat noi la Sole a fost rezonabil de bun, comparabil cu mancarea buna din restaurantele cu mai putine pretentii, insa nu atat de sofisticata ca in marile restaurante ale Bucurestiului, care au aspiratii sau care chiar reusesc sa se pozitioneze pe segmentul gastronomiei fine si care au note de 9 sau chiar de 10 la “mancare” pe Restograf. Din tot ce am mancat, pastele au fost cele mai bune, printre cele mai gustoase de care imi aduc aminte sa fi primit in ultime vreme intr-un restaurant din Capitala.
Preturile nu sunt mici la Sole, insa nici foarte mari. Probabil ca acei 15-20% in plus fata de ce platesti pentru o mancare similara in alte restaurante mai apropiate de pamant sunt justificati de privelistea oferita si de unicitatea experientei. Clienti nu prea am vazut seara, cand am ajuns noi, si nici nu cred ca vor avea vreodata prea multi cu acest meniu, mai ales ca localul e foarte mare si e greu de umplut. Cei care se duc la Sole seara cred ca o fac pentru experienta cocotarii in varful turnului, insa de revenit ar reveni pentru mai mult decat atat. Sa vedem cum va fi peste cateva luni…
